Facebook Pixel Max Auschnitt (Aușnit) - Muzeul Antreprenorului

Max Auschnitt (Aușnit)

(1888 – 1959)

  • Studii • Academia Comercială din Viena
  • Profesia • industriaș
  • Realizari • supranumit Regele Oțelului în România, industriaș cu acţiuni în numeroase fabrici din România, dar şi în companii din Iugoslavia şi Polonia

Fondator

Născut în Galați, în familia omului de afaceri Osias Auschnitt, Max finalizează studiile Academiei Comerciale din Viena în 1909 și preia conducerea fabricii de sârmă și cuie fondată de tatăl său. După Primul Război Mondial, se implică în reconstrucția afacerilor familiei. Reușește, prin capitalul personal și prin creditele acordate de compania londoneză Bessler Waecther & Co. Ltd., să înființeze în 1924 Societatea Anonimă Română Uzinele Metalurgice Titan Nădrag Călan (TNC), care ajunge la un capital de 120 de milioane lei și 4.900 de angajați.

Max Auschnitt a preluat încă din 1920 și o parte importantă din acțiunile Uzinelor siderurgice STEG din Reșița cu ajutorul Băncii Chrissoveloni, la care era acționar. În 1929, a fost desemnat administrator delegat al acestor uzine, redenumite Uzinele de Fier și Domeniile Reșița (UDR).

Max Auschnitt devine un apropiat al regelui Carol al II-lea, alături de industriașul Nicolae Malaxa. Însă odată cu ascensiunea lui Hitler, atitudinea progermană a lui Malaxa e sprijinită de Carol al II-lea, pe când Auschnitt cade în dizgrație pentru orientarea sa proAliați. Este ares­tat, judecat și condamnat la șase ani pentru administrarea frauduloasă a UDR, dar și obligat să plătească despăgubiri enorme lui Malaxa și să-i cedeze acțiunile deținute la Reșița.

 

Max Auschnitt (Aușnit)

Replică a unei adrese trimisă de Max Auschnitt către generalul Antonescu în cuprinsul căreia prezintă situația lui actuală, mersul afacerilor sale și motive pentru eșecul lui antreprenorial. Paginile 1 și 2 din 8.

Sursa: Serviciul Arhivelor Naționale Istorice Centrale, fond Max Aușnit, dosar 19, ff. 1-8.

 

În regimul Antonescu, procesul său a fost rejudecat, fiind achitat de acuzații și eliberat din închisoare, după ce a acceptat să-și cedeze o parte din acțiunile sale statului. După 23 august 1944, și-a recuperat cele mai multe dintre proprietăți prin deschiderea de procese în baza legii 607/1945, care prevedea că actele încheiate de un evreu erau anulate dacă au fost încheiate cu o persoană care fusese membru sau militant al unei organizații fasciste între 1940 și 1941 sau cu persoane care au deținut între 1941 și 1944 funcția de ministru, subsecretar de stat, secretar general de minister.

Înainte de proclamarea Republicii Po­pu­lare România, Max Auschnitt emigrează în SUA, unde își va petrece tot restul vieții. În 1948, proprietățile și afacerile sale din România sunt naționalizate.